După ce ai suferit abuz
Cine te face să taci
Cine te face să te simți prost pentru asta
Cine te face să te ascunzi
Să crezi că ești stricat
Ca un măr atins de stricăciunea altuia
Este un alt abuzator.
Pentru că după ce ai suferit abuz
Te simți pătat
Și izolat de cei neabuzați și “curați”.
Vei căuta la infinit abuzatori
Ca să-i convingi
Să nu te mai abuzeze.
Te vei expune hienelor,
Sperând să nu te sfâșie.
Dar nu-i poți cere unei hiene
Să nu mai fie hienă.
După ce ai suferit abuz
Vei avea pentru o perioadă
Energia Victimei în tine
Care e diferită de
Starea de victimă.
Un om cu mațele pe afară
E victima unui accident
Până se vindecă.
Nu-i spune nimeni
Ia nu te mai prosti.
Așa și tu cu mațele tale invizibile pe afară.
Nu lăsa pe nimeni să-ți spună
Ia nu te mai prosti.
Caută să te întorci în lume,
Căci izolarea infectează rana.
De atâta rușine îți înghiți abuzatorul,
Ca balena pe Iona.
Mai târziu devine umbra ta,
Partea din tine care abuzează la rândul ei.
Fără ca tu să-ți dai seama.
Așa că nu te izola.
După ce ai suferit abuz
Linge-ți rănile până se închid.
Arată-te.
Cu toate cicatricile tale în plină zi.
Dar cel mai important
Caută locuri care să te primească
Să îți onoreze povestea,
Să te vadă și să te lase să te cureți
De ce nu-i al tău.
Să te invite să-i inspiri și pe ei,
Să se vindece cu tine.
Părăsește hienele înfometate
Gata să crăcăneze rănile cu greu cusute
Ca să ia și ele o porție de carne vie
Și apoi să plece,
Lăsându-te deschis
Și supurând.
Acesta este adevărul urât a ce nu se vede
Dincolo de ce afișăm ca să ne accepte ceilalți.
Dar noi nu știm că suntem un ocean de ființe
Atât de asemănătoare,
Balene care au înghițit abuzatori
Și care se luptă cu umbre despre care nu vorbesc.
Ne prefacem că putem vorbi despre orice
Când ființa noastră dornică de a fi văzută
E îngropată și tabu.
Așa că ține minte: stricăciunea altuia
Nu te strică pe tine. Dar secretul pe care îl ții
Te contaminează. Scuipă-l afară
Și fii liber așa cum ești menit să fii.
